joi, 14 iulie 2016

Terminarea unei rugăciuni, să nu fie sfârşitul rugăciunii



   Trebuie să vă străduiţi să dobândiţi obiceiul de a nu socoti terminarea unei rugăciuni sfârşitul rugăciunii, ci şi după aceea să socotiţi de datoria voastră să fiţi în rugăciune. Acest lucru se împlineşte prin pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu, prin evlavie şi prin lăsarea sinelui în voia lui Dumnezeu.
    Atunci veţi simţi în suflet că, plecând de la rugăciune, de fapt, nu ieşiţi din rugăciune, ci schimbaţi numai un fel de rugăciune cu altul. 
    Pentru izbânda în rugăciune trebuie să vă străduiţi să vă împodobiţi inima cu toate virtuţile... şi cel mai mult cu smerenia, căinţa, supunerea şi lepădarea de voia proprie.
    Sentimentul că sufletul tinde către Domnul este o rugăciune tainică şi el singur poate înlocui pravila rugăciunilor... Căci tocmai el este rugăciunea neîncetată...

Sf. Teofan Zăvorâtul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu