miercuri, 29 martie 2017

Din fericirea lumească iese stresul lumesc

     

     Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viața cea simplă, firească, și înaintează spre lux, cu atât crește și neliniștea din ei. Și cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihnă. De aceea umblă neliniștiți chiar și împrejurul Lunii - precum cureaua mașinii împrejurul roții nebune - pentru că în toată planeta noastră nu încape multa lor neliniște.
     Din traiul cel bun, lumesc, din fericirea lumească iese stresul lumesc. Educația exterioară cu stres duce în fiecare zi sute de oameni (chiar și copii mici) la psihanalize și la psihiatri și construiește mereu spitale de boli psihice și instruiește psihiatri, dintre care mulți nici în Dumnezeu nu cred, nici existența sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este posibil ca acești oameni să ajute suflete, când ei înșiși sunt plini de neliniște? Cum este cu putință ca omul să mângâie cu adevărat, dacă nu crede în Dumnezeu și în viața cea adevărată, cea de după moarte, cea veșnică?
     Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieții celei adevărate, i se îndepărtează toată neliniștea și-i vine mângâierea dumnezeiască, și astfel se vindecă.
     Când vedem un om cu o neliniște mare, cu mâhnire și supărare, deși le are pe toate, atunci să știm că îi lipsește Dumnezeu. În cele din urmă, oamenii sunt chinuiți și de bogăție, pentru că bunurile omenești nu-i împlinesc sufletește.

Sf. Cuv. Paisie Aghioritul - Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu