miercuri, 3 mai 2017

Ca să nu trăiți în întuneric...



    Omul caută în Cer bucuria și fericirea. Caută veșnicul, departe de toți și de toate, caută să afle bucuria în Dumnezeu. Dumnezeu este taină. Este tăcere, nemărginire, e totul. Năzuința sufletului spre Cer o are toată lumea, cu toții caută cerescul. Spre El se întorc toate ființele, până și inconștient. Spre El să vă întoarceți necurmat mintea. 
    Iubiți rugăciunea, vorbirea cu Domnul. Iubirea este totul, dragostea înflăcărată față de Domnul, Mirele Hristos. Faceți-vă vrednici de iubirea lui Hristos. Ca să nu trăiți în întuneric, comutați butonul de rugăciune, în așa fel încât să vină lumina dumnezeiască în sufletul vostru. În adâncul făpturii voastre Se va arăta Hristos. Acolo, în străfund, se află Împărăția cerurilor. ”Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”(Luca 17,21).
    Rugăciunea este convorbire cu Însuși Dumnezeu, Ziditorul, Creatorul universului. El primește întotdeauna să vorbească cu noi, oricând și de câte ori dorim, ajunge să I-o cerem. Nu ne va spune niciodată ”nu”. Dimpotrivă, e mereu gata să ne asculte cu luare-aminte și iubire. Cel mai mare dar e că Dumnezeu ne-a dat dreptul de a-I vorbi în fiecare ceas și clipă, în orice loc ne-am afla! Aceasta e deosebita cinste de care ne bucurăm.
    Rugăciunea se face numai prin Duhul Sfânt. El învață sufletul cum să se roage. ”Căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite”(Romani 8,26). Noi nu trebuie să facem nici un efort. Să ne adresăm lui Dumnezeu asemenea robului smerit, cu glas rugător și stăruitor. Atunci rugăciunea noastră este bineplăcută lui Dumnezeu. Dar să nu uităm cuvântul Domnului: ”Fără Mine nu puteți face nimic!”(Ioan 15,5).
    Însuși Domnul ne va învăța rugăciunea. Nici noi singuri nu o vom învăța, nici altcineva nu ne va putea învăța. Să nu spunem:”Am făcut metanii, mi-am asigurat harul”, ci să cerem să strălucească în noi lumina preacurată a cunoștinței dumnezeiești și să se deschidă ochii noștri duhovnicești, spre a înțelege dumnezeieștile Lui cuvinte. Astfel, fără să ne dăm seama, Îl iubim pe Dumnezeu fără silire, trudă și luptă. Ceea ce e greu pentru oameni, e foarte ușor pentru Dumnezeu. Îl vom iubi pe Dumnezeu dintr-o dată, când ne va cerceta harul. Când pătrundem în harul lui Dumnezeu, rugăciunea noastră este curată. Dacă Îl vom iubi mult pe Hristos, rugăciunea se va rosti de la sine. Hristos va fi mereu în mintea și în inima noastră.


Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu