Se întâmplă adeseori să vă întristați peste măsură din pricina stării lumii acesteia. Să suferiți văzând că voia lui Dumnezeu nu este împlinită astăzi nici de oameni, nici de voi înșivă. Să simțiți durerea trupească și sufletească a celorlalți.
Sensibilitatea aceasta este un dar al lui Dumnezeu. La femei o întâlnim mai des. Sufletele cu această delicatețe sunt deosebit de receptive la mesajele și la voia lui Dumnezeu. Aceste suflete sensibile au putința de a spori mult în viața întru Hristos, fiindcă iubesc pe Dumnezeu și nu vor să-L întristeze. Dar dacă nu-și vor încredința cu totul viața lui Hristos, există primejdia ca duhul rău să se folosească de delicatețea lor și să le împingă spre întristare și deznădejde.
Sensibilitatea nu poate fi îndreptată, ci doar transformată, prefăcută, preschimbată, metamorfozată în iubire, bucurie, adorare dumnezeiască.
Cum? Îndreptând-o spre cer. Să îndreptați fiecare întristare spre cunoașterea lui Hristos, către iubirea Lui, către închinarea la El. Iar Hristos, Care așteaptă totdeauna cu ardoare să ne ajute, vă va da harul și puterea Sa, și va preface întristarea în bucurie, în iubire față de frați, în adorare adusă Lui. Așa, întunericul se va risipi.
Sufletul vostru să se dăruiască rugăciunii ”Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, pentru toate grijile voastre, pentru toți și pentru toate.
Să nu vă uitați la ceea ce vi se întâmplă, ci la lumină, la Hristos, așa cum se uită copilul la mama, când i se întâmplă ceva. Pe toate să le priviți fără neliniște, supărare, apăsare, strângere de inimă. Nu e nevoie de străduință și de silire. Singura voastră străduință să fie aceea de a vă aținti privirea spre lumină, de a câștiga lumina. Astfel, în loc să vă lasați pradă supărării, care nu aparține Duhului lui Dumnezeu, vă veți preda rugăciunii, dând slavă lui Dumnezeu.
Toate neplăcerile, care stăruie și pricinuiesc neliniște sufletului, pot deveni un prilej de a aduce închinare lui Dumnezeu, încetând astfel să vă chinuie.
Să aveți încredere în Dumnezeu, căci numai atunci scăpați de griji și deveniți organe ale Lui. Supărarea arată că nu ne încredințăm viața lui Hristos. Pe toate să le înfruntați cu iubire, bunătate, blândețe, răbdare și smerenie. Să fiți asemenea unor stânci. De-ar da năvală toate asupra voastră și de s-ar întoarce precum valurile îndărăt, voi să rămâneți netulburați.
Vă veți întreba: ”Oare e cu putință așa ceva?”
Da, cu harul lui Dumnezeu întotdeauna toate-s cu putință. Dacă judecăm omenește, nu e cu putință. Însă în loc să aibă asupra voastră o rea înrâurire, toate vă pot face bine, vă pot întări în răbdare, în credință. Căci toate împotrivirile și greutățile din jurul nostru nu sunt decât o formă de antrenament. Ne antrenăm pe noi înșine în răbdare, în stăruință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu